sepulcru(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SEPÚLCRU,sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.
sepulcru(Dicționar de neologisme, 1986) SEPÚLCRUs.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum].
sepulcru(Marele dicționar de neologisme, 2000) SEPÚLCRUs. n. mormânt. (< lat. sepulcrum)
sepulcru(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sepúlcru (livr.) s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre
sepulcru(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SEPÚLCRU,sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. — Din fr. sépulcre.