ser - explicat in DEX

ser (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. ◊ Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. sérum, lat. serum.

ser (Dicționar de neologisme, 1986)
SER s.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sângele unui animal vaccinat sau preparat pe cale artificială, folosit pentru vindecarea unor boli. [< fr. sérum, cf. lat. serum].

ser (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SER s. n. partea lichidă a sângelui. ◊ lichid din sânge sau preparat artificial, care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară, în scop terapeutic. (< fr. sérum, lat. serum)

ser (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ser (-ruri), s. n. – Partea lichidă a sîngelui. – Var. serum. Lat. serum (sec. XIX). – Der. seros, adj., din fr. séreux; serozitate, s. f., din fr. sérosité.

ser (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ser s. n., pl. séruri

ser (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *ser n., pl. urĭ (lat. sĕrum, zer. V. zer). Un lichid apos care se separă din sîngele închegat. Medicament făcut din acest lichid luat din sîngele a diferite animale și întrebuințat la făcut injecțiunĭ contra difteriiĭ, tetanosuluĭ și altor boale.

ser (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) ser, -ă adj. (rus. sĭeryĭ, cenușiŭ). Cenușiŭ, vorbind de postav: pantalonĭ soldățeștĭ serĭ. V. sur.

ser (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ser n. V. ser(um).

ser (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. — Din fr. serum, lat. serum.