septuagenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTUAGENÁR, -Ă, septuagenari, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care a împlinit vârsta de șaptezeci de ani sau are între șaptezeci și optzeci de ani. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. septuagénaire, lat. septuagenarius.septuagenar (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTUAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de șaptezeci de ani. [Pron.
-tu-a-. / cf. fr.
septuagénaire, lat.
septuagenarius].
septuagenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTUAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 70 de ani. (< fr.
septuagénaire, lat.
septuagenarius)
septuagenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septuagenár (-tu-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. septuagenári; adj. f.,
s. f. septuagenáră, pl. septuagenáreseptuagenar (Dicționaru limbii românești, 1939)*septuagenár, -ă adj. (lat.
septuagenarius). Care e în etate de 70 de ani.
septuagenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTUAGENÁR, -Ă, septuagenari, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care a împlinit vârsta de șaptezeci de ani sau are între șaptezeci și optzeci de ani. [
Pr.: -
tu-a-] — Din
fr. septuagénaire, lat
septuagenarius.