septolet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTOLÉT, septolete, s. n. Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. – Din
fr. septolet.septolet (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTOLÉT s.n. (
Muz.) Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [< fr.
septolet, cf. lat.
septem – șapte].
septolet (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr.
septolet)
septolet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septolét s. n.,
pl. septoléteseptolet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTOLÉT, septolete, s. n. Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. — Din
fr. septolet.