septic - explicat in DEX

septic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.

septic (Dicționar de neologisme, 1986)
-SEPTIC- Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”. [< fr. -septique, cf. gr. septikos].

septic (Dicționar de neologisme, 1986)
SÉPTIC, -Ă adj. Infectat cu microbi. ♦ Maladie septică = boală cauzată de microbi. [< fr. septique, cf. gr. septikos].

septic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÉPTIC¹, -Ă adj. care produce infecție; infectat cu microbi. (< fr. septique)

septic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEPTIC²(O)-, -SÉPTIC, -SEPSÍE /SEPTO- elem. „infecțios, microbian, infecție”. (< fr. septic/o/-, -septique, -sepsie, septo-, cf. lat. septicus, gr. septikos, sepsis)

septic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
séptic adj. m., pl. séptici; f. séptică, pl. séptice

septic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*séptic, -ă adj. (vgr. septikós, putrezicios. V. anti- și a-septic). Med. Care cauzează putrezire: microbĭ septicĭ. Care e cauzat de microbĭ.

septic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi; care produce infecție. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. — Din fr. septique.