septicemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sângelui, provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți dintr-un microb; piemie. – Din
fr. septicémie.septicemie (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTICEMÍE s.f. Infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. [Gen.
-iei. / < fr.
septicémie, cf. gr.
septikos – infecțios,
haima – sânge].
septicemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTICEMÍE s. f. infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. (< fr.
septicémie)
septicemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septicemíe s. f.,
art. septicemía, g.-d. art. septicemíei; pl. septicemíi, art. septicemíilesepticemie (Dicționaru limbii românești, 1939)*septicemíe f. (vgr.
șeptikós, septic, și
haima, sînge. V.
an-emie).
Med. Boală cauzată de pătrunderea microbilor infecțioșĭ în sînge.
septicemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sângelui, provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți dintr-un microb; piemie. — Din
fr. septicémie.