septentrion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTENTRIÓN s. n. (
Livr.) Nord, miazănoapte. [
Pr.:
-tri-on] – Din
fr. septentrion.septentrion (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTENTRIÓN s.n. (
Rar) Nord. [Pron.
-tri-on. / cf. fr.
septentrion, lat.
septentriones – constelația Carului mic].
septentrion (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTENTRIÓN s. n. nord. (< fr.
septentrion)
septentrion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septentrión (
livr.)
(-tri-on) s. n.septentrion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTENTRIÓN s. n. (
Livr.) Nord, miazănoapte. [
Pr.: -
tri-on] — Din
fr. septentrion.