septenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTENÁR, -Ă, septenari, -e, adj. (Rar) Care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani. ♦ (Despre versuri) Compus din șapte picioare și jumătate. – Din
fr. septénaire, lat. septenarius.septenar (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTENÁR, -Ă adj. (
Rar) Care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani; septenal. ♦ (
Despre versuri) Compus din șapte picioare și jumătate. [< lat.
septenarius, cf. fr.
septénaire].
septenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTENÁR, -Ă I.
adj. care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani. II. s. m. vers compus din șapte picioare și jumătate. (< lat.
septenarius, fr.
septénaire)
septenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septenár1 (referitor la o perioadă de șapte ani) (rar)
adj. m.,
pl. septenári; f. septenáră, pl. septenáreseptenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septenár2 (vers)
s. m.,
pl. septenáriseptenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTENÁR, -Ă, septenari, -e, adj. (Rar) Care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani. ♦ (Despre versuri) Compus din șapte picioare și jumătate. — Din
fr. septénaire, lat. septenarius.