septemvrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTÉMVRIE s. m. v. septembrie.septemvrie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)septémvrie s. m. – A noua lună a anului. –
Var. septemvre, septembr(i)e. Mr. septembriu. Ngr. σεπτέμβριος, parțial prin intermediul
sl. septębrĭ (Tiktin;
cf. Vasmer,
Gr., 130) ultima
var. din
lat. September (
sec. XIX).
septemvrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman):
Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].
septemvrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTÉMVRIE s. m. v. septembrie.