septemvir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTEMVÍR, septemviri, s. m. (La romani) Fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați cu organizarea serbărilor date în cinstea zeilor. – Din
lat. septemvir.septemvir (Dicționar de neologisme, 1986)SEPTEMVÍR s.m. Fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați să supravegheze celebrarea jocurilor publice în vechea Romă. [< lat.
septemvir <
septem – șapte,
vir – bărbat].
septemvir (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPTEMVÍR s. m. (în Roma antică) magistrat dintr-un colegiu de șapte membri. (< lat.
septemvir)
septemvir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septemvír s. m.,
pl. septemvíriseptemvir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTEMVÍR, septemviri, s. m. (La romani) Fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați cu organizarea serbărilor date în cinstea zeilor. —
Din lat. septemvir.