sepală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPÁLĂ, sepale, s. f. Fiecare dintre frunzele (modificate) care alcătuiesc caliciul unei flori. – Din
fr. sépale.sepală (Dicționar de neologisme, 1986)SEPÁLĂ s.f. Fiecare dintre frunzele modificate care alcătuiesc caliciul unei flori. [< fr.
sépale].
sepală (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPÁLĂ s. f. fiecare dintre frunzele modificate care alcătuiesc caliciul unei flori. (< fr.
sépale)
sepală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sepálă s. f.,
g.-d. art. sepálei; pl. sepálesepală (Dicționaru limbii românești, 1939)*sepálă f., pl.
e (compus arbitrar din
separ și
petală).
Bot. Frunzișoară de la calicele uneĭ florĭ.
sepală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sepală f.
Bot. frunzișoara caliciului unei flori.
sepală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPÁLĂ, sepale, s. f. Fiecare dintre frunzele (modificate) care alcătuiesc caliciul unei flori. — Din
fr. sépale.