separabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPARÁBIL, -Ă, separabili, -e, adj. Care poate fi separat, care se poate despărți. –
din fr. séparable, lat. separabilis.separabil (Dicționar de neologisme, 1986)SEPARÁBIL, -Ă adj. Care se poate separa. [Cf. fr.
séparable].
separabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEPARÁBIL, -Ă adj. care poate fi separat. (< fr.
séparable, lat.
separabilis)
separabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)separábil adj. m.,
pl. separábili; f. separábilă, pl. separábileseparabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*separábil, -ă adj. (lat.
separabilis). Care poate fi separat.
separabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)separabil a. ce poate fi separat.
separabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPARÁBIL, -Ă, separabili, -e, adj. Care poate fi separat, care se poate despărți. — Din
fr. séparable, lat. separabilis.