senzualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume.
2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [
Pr.:
-zu-a-] – Din
fr. sensualisme.senzualism (Dicționar de neologisme, 1986)SENZUALÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii.
2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron.
-zu-a-. / cf. fr.
sensualisme, it.
sensualismo].
senzualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENZUALÍSM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr.
sensualisme)
senzualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)senzualísm (-zu-a-) s. n.senzualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume.
2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [
Pr.: -
zu-a-] — Din
fr. sensualisme.