seniorial - explicat in DEX

seniorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENIORIÁL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține seniorului¹, privitor la senior¹. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.

seniorial (Dicționar de neologisme, 1986)
SENIORIÁL, -Ă adj. Al seniorului, de senior. [Pron. -ni-o-ri-al. / cf. fr. seigneurial].

seniorial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENIORIÁL, -Ă adj. al seniorului¹ (I). (< fr. seigneurial)

seniorial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
senioriál (-ni-o-ri-al) adj. m., pl. senioriáli; f. senioriálă, pl. senioriále

seniorial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*senioriál, -ă adj. (fr. seigneurial). De senior, al senioruluĭ: moșie, casă seniorială. Fig. Mîndru, nobil: aer seniorial. Adv. Ca un senior: a trăĭ seniorial.

seniorial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seniorial a. ce ține de un senior: drepturi senioriale.

seniorial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENIORIÁL, -Ă, seniorali, -e, adj. Care aparține seniorului¹, privitor la senior¹. [Pr.: -ni-o-ri-al] — Din fr. seigneurial.