seniorie - explicat in DEX

seniorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENIORÍE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior¹. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franței și membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior¹. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie.

seniorie (Dicționar de neologisme, 1986)
SENIORÍE s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ Formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria].

seniorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENIORÍE s. f. 1. calitate de senior¹ (I). ◊ drept, putere, autoritate a unui senior. 2. formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. (< fr. seigneurie, it. signoria)

seniorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
senioríe (-ni-o-) s. f., art. senioría, g.-d. art. senioríei; pl. senioríi, art. senioríile

seniorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*senioríe f. (fr. seigneurie, it. signoria). Calitatea de senior. Moșia unuĭ senior. Titlu onorific al vechilor parĭ aĭ Franciiĭ, al membrilor Camereĭ lorzilor în Anglia ș.a. Guvernu vechiĭ republicĭ a Venețiiĭ.

seniorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seniorie f. 1. dreptul, autoritatea unui senior; 2. titlu de onoare: Senioria voastră.

seniorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENIORÍE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior1. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franței și membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior1. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. seigneurie.