senator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENATÓR, senatori, s. m. Membru al unui senat (
1, 2). – Din
fr. sénateur, lat. senator.senator (Dicționar de neologisme, 1986)SENATÓR s.m. Membru al senatului. [Cf. fr.
sénateur, lat.
senator].
senator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENATÓR s. m. membru al senatului (1, 2). (< fr.
sénateur, lat.
senator)
senator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)senatór s. m.,
pl. senatórisenator (Dicționaru limbii românești, 1939)*senatór m. (lat.
senator). Membru al senatuluĭ.
senator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)senator m. membru al senatului.
senator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENATÓR, -OÁRE, senatori, -oare, s. m. și
f. 1. S. m. Membru al senatului (
1).
2. S. m. și
f. Membru al Senatului (
2). — Din
fr. sénateur, lat. senator.