senectute(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SENECTÚTE s. f. (Livr.) Bătrânețe. – Din lat. senectus, -utis.
senectute(Dicționar de neologisme, 1986) SENECTÚTEs.f. (Latinism) Bătrânețe. [< lat. senectus].
senectute(Marele dicționar de neologisme, 2000) SENECTÚTEs. f. bătrânețe. (< lat. senectus)
senectute(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) senectúte (livr.) s. f., g.-d. art. senectúții
senectute(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SENECTÚTE s. f. (Livr.) Bătrânețe. — Din lat. senectus, -utis.