senarmontit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENARMONTÍT s. n. Minereu de stibiu. – Din
fr. sénarmontite.senarmontit (Dicționar de neologisme, 1986)SENARMONTÍT s.n. Oxid natural de stibiu. [< fr.
sénarmontite].
senarmontit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENARMONTÍT s. n. oxid natural de stibiu. (< fr.
sénarmontite)
senarmontit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENARMONTÍT s. n. Minereu de stibiu. — Din
fr. sénarmontite.