semn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊
Loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ◊
Expr. (În superstiții)
Semn bun (sau
rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire).
A avea semne sau
a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare.
A da semn (sau
semne) de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitioși ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului. ♦ Probă, dovadă. ◊
Loc. adv. În (sau
ca) semn de (sau
că)... = dând dovadă de..., ca probă că..., ca argument pentru...
2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune. ♦ (
Înv.) Semnal.
Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale.
4. Obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator. ◊
Semn de hotar (sau, în trecut,
de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcație a unui teren;
p. ext. hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. ◊
Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărți pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, țintă pentru tras cu arma.
5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc.
6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică. ◊
Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuație folosite în scriere.
Semne de punctuație = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) întrebuințate pentru a despărți, în scris, părțile unei propoziții sau ale unei fraze sau propozițiile și frazele între ele.
Semnele citării = ghilimele.
Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiunilor matematice.
Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc.
Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă.
Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor.
Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente.
Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente.
Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă;
p. ext. monedă.
7. Simbol, emblemă. ◊
Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva).
8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire. –
Lat. signum.