semnalà - explicat in DEX

semnala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMNALÁ, semnaléz, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoștință prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atenția cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate în evidență, a releva, a menționa. – Din fr. signaler (după semnal).

semnala (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMNALÁ vb. I. tr. A aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. [Cf. fr. signaler].

semnala (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMNALÁ vb. tr. a aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. (după fr. signaler)

semnala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semnalá (a ~) vb., ind. prez. 3 semnaleáză

semnalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semnalà v. 1. a da semnalmentele unei persoane; 2. a înștiința prin semnale: a semnala sosirea unei corăbii; 3. a atrage atențiunea: a semnala un rău; 4. a face învederat: serbări frumoase semnalară bucuria publică; 5. fig. a se distinge: a se semnala într’un răsboiu (= fr. signaler).

semnala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMNALÁ, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoștință prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atenția cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate în evidență, a releva, a menționa. — Din fr. signaler (după semnal).