semnalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMNALÁRE, semnalări, s. f. Acțiunea de
a semnala și rezultatul ei. –
V. semnala.semnalare (Dicționar de neologisme, 1986)SEMNALÁRE s.f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. [<
semnala].
semnalare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semnaláre s. f.,
g.-d. art. semnalắrii; pl. semnalắrisemnalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMNALÁRE, semnalări, s. f. Acțiunea de
a semnala și rezultatul ei. —
V. semnala.