semna - explicat in DEX

semna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMNÁ, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).

semna (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMNÁ vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer, după semn].

semna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMNÁ vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer)

semna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semná (a ~) vb., ind. prez. 3 semneáză

semnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semnà v. 1. a-și pune semnătura; 2. a încheia: a semna un tractat. [Lat. SIGNARE].

semna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMNÁ, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. — Din fr. signer (după semn).