semizeu - explicat in DEX

semizeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).

semizeu (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMIZÉU s.m. Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. [< semi- + zeu, fr. demidieu, cf. it. semidio < lat. semideus].

semizeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMIZÉU s. m. (mit.) erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. (după fr. demi-dieu)

semizeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semizéu s. m., pl. semizéi

semizeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semizeu m. Mit. cel născut dintr´un zeu și o muritoare sau invers.

semizeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor. — Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).

semizeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semizéŭ m. La ceĭ vechĭ, eroŭ născut într’un zeŭ și o muritoare saŭ dintr’un muritor și o zeiță, ca Ercule, Castor, Poluce ș.a.