semeție - explicat in DEX

semeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie.

semeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semețíe s. f., art. semețía, g.-d. semețíi, art. semețíei

semeție (Dicționaru limbii românești, 1939)
semețíe (Munt.) și sumețíe (Mold.) f. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Mîndrie foarte mare, mare încredere în sine, trufie. — Vechĭ să, sî- și si-.

semeție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semeție f. aroganță.

semeție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] — Semeț + suf. -ie.