semen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉMEN1 s. m. v. seamăn.semen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. –
Et. nec.semen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sémen (persoană, drug de fier)
s. m.,
pl. sémenisemen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉMEN1 s. m. v. seamăn.semen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMÉN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. —
Et. nec.