semasiologie - explicat in DEX

semasiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMASIOLOGÍE s. f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.

semasiologie (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor și cauzele modificărilor lor; semantică (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – știință].

semasiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ◊ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie)

semasiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semasiologíe (rar) (-si-o-) s. f., art. semasiología, g.-d. semasiologíi, art. semasiologíei

semasiologie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semasiologíe f. (vgr. semasía, însemnare, și -logie). Așa s’a zis întîĭ îld. semantică (Teza de licență a luĭ L. Șăĭneanu [București, 1887], tratează despre „semasiologia limbiĭ româneștĭ„).

semasiologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semasiologie f. partea dicționarului care urmărește evoluțiunea istorică a sensului cuvintelor.

semasiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMASIOLOGÍE s. f. (Rar) Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] — Din fr. sémasiologie.