semem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMÉM, sememe, s. n. (
Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din
fr. sémème.semem (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr.
sémème)
semem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMÉM, sememe, s. n. (
Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai mult seme. — Din
fr. sémème.