șef (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și
f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊
Șef de orchestră = dirijor. ♦ (
Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară).
2. (În sintagma)
Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din
fr. chef.