sefard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, adj. Care aparține
sefarzilor, de sefarzi; sefardit. – Din
sp. sefardí.sefard (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEFÁRD, -Ă I.
adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp.
sefardi)
sefard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sefárd adj. m.,
s. m.,
pl. sefárzi; adj. f.,
s. f. sefárdă, pl. sefárdesefard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Evreu de rit spaniol care, expulzat din Spania, s-a refugiat în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene.
2. Adj. Care aparține sefarzilor, de sefarzi; sefardit. — Din
sp. sefardi.