seducător - explicat in DEX

seducător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

seducător (Dicționar de neologisme, 1986)
SEDUCĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încântător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur].

seducător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător)

seducător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoáre

seducător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.

seducător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seducător a. care seduce, farmecă: maniere seducătoare. ║ m. cel ce seduce, care induce în eroare.

seducător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoană) fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. — Seduce + suf. -ător.