seducător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.
2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. –
Seduce +
suf. -ător.