seducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDÚCERE, seduceri, s. f. Faptul de
a seduce; seducție. –
V. seduce.seducere (Dicționar de neologisme, 1986)SEDÚCERE s.f. Acțiunea de a seduce și rezultatul ei; seducție. [<
seduce].
seducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedúcere s. f.,
g.-d. art. sedúcerii; pl. sedúceriseducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDUCÉRE, seduceri, s. f. Faptul de
a seduce; seducție. —
V. seduce.