seduce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDÚCE, sedúc, vb. III.
Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.
2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din
lat. seducere. Cf. fr. séduire.seduce (Dicționar de neologisme, 1986)SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.).
2. (
Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (
p. ext.) a înșela. ♦ (
Jur.) A săvârși o seducție. [P.i.
sedúc. / < lat.
seducere, cf. fr.
séduire].
seduce (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat.
seducere, după fr.
séduire)
seduce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedúce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sedúc, 1
pl. seducem, 2
pl. seduceți; imper. 2
sg. sedu, neg. nu seduce; part. sedusseduce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)seduce v.
1. a induce în eroare, a amăgi:
a seduce marturii; 2. fig. a câștiga printr’o atracțiune irezistibilă:
a seduce prin elocvența sa.seduce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDÚCE, sedúc, vb. III.
Tranz. 1. A incinta, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.
2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi; a corupe. —
Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.