secundant - explicat in DEX

secundant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.

secundant (Dicționar de neologisme, 1986)
SECUNDÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care secundează pe cineva. ♦ Arbitru, ajutător al participantului în anumite întreceri sportive (box, șah). [Var. secondant, -ă s.m.f. / < germ. Sekundant].

secundant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SECUNDÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care secundează pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive. 2. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față. (< germ. Sekundant, lat. secundans)

secundant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
secundánt s. m., pl. secundánți

secundant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*secundánt, -ă s. (d. secundez). Care secundează (urmează, ajută) pe altu. Martur la duel.

secundant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
secundant m. 1. cel ce servește de martur într’un duel; 2. cel ce ajută pe un altul: iată secundantul meu.

secundant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secondează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumă un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ Persoană sau echipă care, într-o cursă sportivă (ciclism, alergări, canotaj etc.) urmărește îndeaproape adversarul din față. ♦ (înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] — Din germ. Sekundant.