secunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECUNDÁ, secundéz, vb. I.
Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale.
2. (
Muz.) A acompania. [
Var.:
secondá vb. I] – Din
fr. seconder, lat. secundare.secunda (Dicționar de neologisme, 1986)SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc.
2. (
Muz.) A acompania. [Var.
seconda vb. I. / < fr.
seconder, cf. lat.
secundare].
secunda (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr.
seconder, lat.
secundare)
secundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.
secunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECUNDÁ vb. I
v. seconda.