secțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (
concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare.
2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (
2).
3. (
Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă.
4. (
Mat.) Intersecție a două mulțimi. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. section, lat. sectio, -onis.