sectorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECTORÍST, sectoriști, s. m. Ofițer sau subofițer de poliție în sarcina căruia se află ordinea publică și evidența populației dintr-un anumit sector al unui oraș. –
Sector +
suf. -ist.sectorist (Dicționar de neologisme, 1986)SECTORÍST s.m. (
În trecut) Milițian care supraveghea un sector. [<
sector +
-ist].
sectorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECTORÍST s. m. (sub)ofițer de poliție care supraveghează un sector. (< sector + -ist)
sectorist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sectorist, sectoriști s. m. 1. (
înv.) polițist de proximitate.
2. (
deț.) deținut responsabil cu curățenia pe o anumită porțiune a penitenciarului.
sectorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sectoríst s. m.,
pl. sectoríștisectorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECTORÍST, sectoriști, s. m. Ofițer sau subofițer de poliție în sarcina căruia se află ordinea publică și evidența populației dintr-un anumit sector al unui oraș. —
Sector +
suf. -ist.