scuteală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCUTEÁLĂ, scuteli, s. f. 1. (
Pop.) Adăpost.
2. (
Înv.) Privilegiu de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări. ◊
Ostaș de scuteală = scutelnic
(2). – Din
scuti +
suf. -eală.