scutar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scutár1, scutári, s.m.
1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș.
2. (înv. și reg.) stăpân.
3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână.
4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.
scutar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scutár2, scutári, s.m.
1. (înv.) scutier.
2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.
scutar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș.
Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60),
cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.
scutar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stânei; căpetenia ciobanilor. – Slav (
v. sl. skotarĩ).
scutar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCUTÁR2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. –
Lat. lit. scutarus.scutar (Dicționaru limbii românești, 1939)scutár m. (vsl.
skotarĭ, proprietar de turmă, d.
skotŭ, vită, care vine d. got.
skatis, vită, avere, banĭ, germ.
schatz, comoară. D. rom. vine mgr.
skutários, ngr.
skutéris, alb.
skotér. Cu lat
scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V.
strungar 1 și
bacĭ.scutar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scutar m. ciobanul care conduce stâna:
cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].
scutar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scutar m. V.
scutier.