scumpete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUMPÉTE, (
2)
scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (
1), scumpenie.
2. (Mai ales la
pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi.
3. (
Înv. și
pop.) Zgârcenie, avariție. –
Scump +
suf. -ete.scumpete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scumpéte s. f.,
g.-d. art. scumpétei; (lucruri)
pl. scumpéturiscumpete (Dicționaru limbii românești, 1939)scumpete f. fără pl. (d.
scump, după
foamete cu accentu schimbat). Sgîrcenie, avariție (Rar). Defectu de a fi prea scummp:
scumpetea pîniĭ, a viețiĭ. Pl. n.
Fam. Scumpeturĭ, lucrurĭ scumpe, lucrurĭ prețĭoase, comorĭ.
scumpete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scumpete f.
1. sgârcenie cumplită:
scumpetea pe scump ca o boală îl muncește; 2. preț mare:
scumpetea traiului; 3. pl.
scumpeturi, lucruri scumpe, scule de preț.
scumpete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUMPÉTE, (
2)
scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (
1), scumpenie.
2. (Mai ales la
pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi.
3. (
înv. și
pop.) Zgârcenie, avariție. —
Scump +
suf. -
ete.