cumpăra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cumpărá (cúmpăr, át), vb. –
1. A intra în posesia unui lucru plătind. –
2. (Rar) A examina, a aprecia. –
3. A mitui, a corupe. –
Mr. (a)cumpăr, (a)cumpru, (a)cumpur, megl. cumpur, istr. cumpru. Lat. compărāre (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094; DAR);
cf. it. comp(e)rare, v. fr. comperer, prov.,
cat.,
sp.,
port. comprar. Mai puțin probabilă
der. de la un
lat. *comperāre (Diez, I, 305; Densusianu,
Hlr., 83). –
Der. cumpărător, adj. (de vînzare, care se poate cumpăra);
cumpărător, s. m. (persoană care cumpără);
cumpărătoare, s. f. (cumpărare, achiziționare);
cumpărătură, s. f. (cumpărare; marfă, obiect cumpărat);
(ră)scumpăra, vb. (a recupera; a izbăvi; a scuti; a compensa, a despăgubi), cu
suf. -
răs (
cf. Candrea-Dens., 441-2).