sculpturalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCULPTURALITÁTE s. f. Însușirea de a fi sculptural. –
Sculptural +
suf. -itate.sculpturalitate (Dicționar de neologisme, 1986)SCULPTURALITÁTE s.f. (
Rar) Însușirea de a fi sculptural. [<
sculptural +
-itate].
sculpturalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sculpturalitáte (sculp-tu-) s. f.,
g.-d. art. sculpturalitắțiisculpturalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCULPTURALITÁTE s. f. Însușirea de a fi sculptural. —
Sculptural +
suf. -
itate.