scrobeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROBEÁLĂ, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte (după spălare); apret.
2. (În sintagma)
Scrobeală albastră = albăstreală (
2). – Din
bg. skrobjala.scrobeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scrobeală, scrobeli s. f. (er.) spermă.
scrobeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrobeálă s. f.,
g.-d. art. scrobélii; (feluri)
pl. scrobéliscrobeală (Dicționaru limbii românești, 1939)scrobeálă f.. pl.
elĭ (vsl. ◊
skrobilo, ca cerneală d.
črŭnilo; rus.
skorbilo. Bg.
skrobĭela vine d. rom. V.
scrobesc).
Vest. Amidon, crocmală, un fel de féculă care se întrebuințează la scrobit. Mlnzală.
Scrobeală albastră, sineală.
scrobeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrobeală f. materie de scrobit rufele:
scrobeală albă, scrobeală albastră.scrobeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCROBEÁLĂ, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte (după spălare); apret.
2. (în sintagma)
Scrobeală albastră = albăstreală (
2). — Din
bg. skrobjala.