scoțătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scoțătúră, scoțătúri, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
scoțătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scoțătúră f., pl. ĭ. Ĭeșitură, proeminență.