scoace (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCOÁCE, scoc, vb. III. (
Reg.)
1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega si a-l transforma în brânză.
2. Refl. A fermenta, a dospi. –
Lat. excoquere.scoace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scoáce (-óc, -opt), vb. – (
Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli.
Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea;
cf. REW 2985),
cf. prov.,
v. port. escozer, sp. escocer și
coace.scoace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE].