scoabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOÁBĂ, scoabe, s. f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (
Pop. și
fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea.
2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (
1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc.
3. (Rar) Scobitură în zid; firidă.
4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din
bg.,
scr. skoba.