scornit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORNÍT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. –
V. scorni.scornit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORNÍT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. —
V. scorni.