scornire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCORNÍRE,scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorníre s. f.] – V. scorni.
scornire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scorníre s. f., g.-d. art. scornírii; pl. scorníri
scornire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCORNÍRE,scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgornire s. f.] — V. scorni.