scornitor - explicat in DEX

scornitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCORNITÓR, -OÁRE, scornitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scornește, inventează; creator; care lansează zvonuri, care minte. – Scorni + suf. -tor.

scornitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scornitór (rar) adj. m., pl. scornitóri; f. sg. și pl. scornitoáre

scornitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCORNITÓR, -OÁRE, scornitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scornește, inventează; creator; care lansează zvonuri, care minte. — Scorni + suf. -tor.