scormonitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește;
fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva.
2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. –
Scormoni +
suf. -tor.scormonitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scormonitór1 adj. m.,
pl. scormonitóri; f. sg. și
pl. scormonitoárescormonitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scormonitór2 s. n.,
pl. scormonitoárescormonitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește;
fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva.
2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. —
Scormoni +
suf. -
tor.